Țânțarul cu cântări te pișcă,
Iar ticălosul, lingușind.
Ferește-te de cei ce astfel
Să te-amăgească au drept țel!
Și să te-ncânte se deprind
În mod voit, păcătuind.

Cine prea te pupă-n bot
Vrea să-ți ia din pungă tot.
Cine prea să pară vrea,
Sigur, are-n inimă ceva.
Fugi de cei ce-n jur ți-aduni
Prea în grabă și prea „buni”!

Cuvântul e la cel tâlhar
Prea plăcut și prea mieros.
Ca și undița la pescar
Și ca hârtia la cronicar,
Când îți pare mai frumos,
Este mai primejdios.

Prefăcutul să nu-l crezi
Că te-nșală și când vezi.
Noaptea fură, ziua jură
Și e rău peste măsură.
După buze-i mielul blând,
După gheare-i lup flămând.

Cel prefăcut se schimbă
Ca frunza după vânt.
Cel mincinos se lasă,
Că lui de nimic nu-i pasă
Ca și iarba la pământ
Și sfidează tot ce-i sfânt.

Cel prefăcut se pleacă
Cu laude înaintea oricui.
Cel înțelept îl lasă
Cu starea-i dubioasă
Să meargă-n calea lui,
Că nu vrea calea Domnului.

Pe cine-o dată te-a-nșelat
Să-l socotești un om smintit,
Să nu-l mai crezi un om curat
Și nu-i da-n casă loc de stat.
Pe cine-o dată te-a mințit
Să nu-l mai crezi un om cinstit.
Amin.
(Luni, 26 octombrie 2020)